Managerii de mijloc frânează dezvoltarea AI. De multe ori au motive întemeiate

Există un tipar care se repetă de la o organizație la alta. Conducerea supremă ține discursuri despre AI și viitor. Angajații au început deja să o folosească pe cont propriu, în instrumente alese de ei. Și totuși, implementarea efectivă avansează remarcabil de încet. Undeva între viziune și rutina zilnică, lucrurile se blochează.

Acel „undeva” are un nume: managerul de mijloc. Ea este cea care decide dacă noul instrument este adoptat efectiv în departament sau este amânat la categoria „ne uităm la asta”. Cercetările despre schimbările tehnologice sunt clare în acest punct: puterea reală asupra implementării rareori se află în grupul de conducere, ci la managerii din mijloc.

Portarul nu greșește

Aici, povestea devine de obicei nemiloasă cu managerul de mijloc: ea frânează pentru că AI îi amenință relevanța, ea care și-a construit poziția pe faptul că știe lucruri pe care acum le știe și o mașină. Este adevărat într-o oarecare măsură, cercetătorii au documentat cum noile tehnologii sunt sabotate din interior tocmai de cei care au cel mai mult de pierdut, iar paradoxul este toxic: cei care știu cel mai bine unde AI ar aduce cel mai mare beneficiu au cele mai puternice motive să tacă.

Dar oprește-te o clipă asupra obiecțiilor reale ale managerului de mijloc, pentru că de obicei sună așa. Ce se întâmplă cu datele clienților care sunt lipite acolo, unde ajung ele? Cine răspunde când AI greșește și răspunsul a ajuns deja la client? Cât costă asta, de fapt, când toată echipa folosește instrumentul? Și cum îi explic sindicatului și responsabilului cu protecția muncii ce face acest instrument?

Nu este tehnofobie. Sunt întrebările pe care trebuie să le pună un manager responsabil, iar în majoritatea instrumentelor AI, acestea nu au răspuns. Atunci, frânarea este singura atitudine responsabilă. Portarul păzește pentru că poarta nu are încuietoare.

Dă-i porții o încuietoare, în loc să tai portarul

Am construit EuroWork astfel încât întrebările managerului de mijloc să aibă răspunsuri pe care le poți arăta, în timp ce munca este în desfășurare, și nu într-o politică pe care nimeni nu a citit-o.

Unde ajung datele? În UE: baza de date și aplicația rulează în Frankfurt, iar acest lucru este declarat deschis în serviciu. Cine răspunde? Un om: fiecare răspuns AI este marcat ca răspuns AI, iar ceea ce execută un agent AI apare ca plan, așteaptă aprobarea și lasă o confirmare, astfel încât există întotdeauna un nume în spatele a ceea ce este trimis. Cât costă? Este afișat lângă fiecare răspuns, în lei și bani, iar managerul are un buget cu plafon, nu o surpriză după factură. Ce vede angajatorul din munca angajaților? Numărul și costurile, niciodată conținutul, iar acest lucru este declarat explicit.

Cu aceste răspunsuri la locul lor, managerul de mijloc își schimbă rolul, de la cel care trebuie să frâneze la cel care poate conduce. Este aceeași persoană, cu același simț al responsabilității. Ceea ce s-a schimbat este că responsabilitatea poate fi asumată.

Regatul din mijloc este mai mic la organizațiile mai mici

Încă un lucru, și este unul plin de speranță pentru majoritatea celor care citesc asta. Cu cât organizația este mai mare, cu atât sunt mai multe straturi de portari între decizie și rutina zilnică. O firmă mică sau medie are poate doar unul. De aceea vedem deja mici afaceri depășind giganți care au de zece ori mai multe resurse: au un drum mai scurt de la „ar trebui” la „facem”, doar dacă își echipează singurul portar cu răspunsuri bune, în loc de motive bune să aștepte.

Angajații voștri folosesc deja AI, indiferent de ce s-a blocat la mijloc. Știți ce împărtășesc cu ea?